Frumos ii sta vazduhului sub cer
cu armasarii liberi galopand
si coama lor stufoasa fluturand in vant
iar cand sunt obositi,
mi-e drag sa ii privesc
la margini de padure ,tolaniti !
Frumoase sunt padurile de fag
mi-e drag sa le privesc, cand totu-i drag,
aer curat, verdeata
si jos covor de iarba deasa,
la umbra ei, simti viata mai frumoasa !
Frumoase sunt potecile, ce duc
la nucul rasarit pe mal de ape,
nu-i singur, ca si-a facut cuibul un cuc,
doi singurei ce tin mereu aproape ...
Cand diminetile sunt proaspete sub cer
cand soarele, le bea roua din frunze,
cand arde-n miaza zi cu sete
vezi gazele ce se retrag pe indelete
la umbra fagului, pana spre seara,
ca mai apoi cand soarele
se duce la culcare, sa iasa iara ...!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu