Inima mea trista zambeste
amar
imbratisand singuratatea,
sufletul aleargădupă ultimul ecou
rămas în urma şoaptelor...
din ochii mei fierbinţi
curg semne de-ntrebări
ce se prind dansând,
în jurul mototolitelor forme
rămase pe mătasea,
ce încă mai păstrează
mirosul dragostei!
***
ţi-aduci aminte?
obisnuiam sa ne întalnim
primavara
iar tu îmi numarai dinainte
paşii...
şi-mi presarai puf de păpădie
deasupra pămantului,
să nu apună niciodată dorinţa
în mine!
***
acum
între mine si tine
au crescut stănci,
apele au iesit din matcă
înghitindu-ne urmele
şi-n crăpăturile pământului
ne-au fugit săruturile...
şi n-am alte mâini
sa ajung la ele,
findcă astea
îmi tin steaua
cu faţa spre cer,
să nu vadă nepăsarea ta...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu