DOAR EI, M-AU IUBIT (negru pe alb)

Mie să-mi puneti fraţilor
cruce de lemn,
că ce-a de piatra
de mia-ţi pune
şi-o fi grea,
am să înjur
şi-am să blestem...
şi nu vreau pentr-un fleac
s-ajung
în focul din infern...

şi să mă duceti oameni buni
cu cai sălbatici,
cât mai departe sa fugă
şi cei fanatici...
că poate-n urmă cineva
s-o bucura
că eu mă duc
si ei vor împarti, agoniseala mea...

pe trepte de biserică
de-oi mai ajunge
să-mi cânte şapte popi
dumnezeieşte...
şi s-apucaţi de vă-nchinaţi
mai iute,
că de-am sa mă trezesc
doamne fereşte!

şi pe ultimul drum
spre-ngropăciune,
de-o fi vreuna falsă
la jelit
(cu ochii să-mi ia
ce eu am iubit...)
am să mă scol
şi-am s-o arunc în groapă,
să vadă ea
ce mie mi-a dorit...

ei şi
de m-oi trezi s-au nu
la parastas,
mâncaţi şi beţi...
şi ce a mai rămas,
chemaţi va rog pe Puşa
şi Grivei...
că-n viaţa doar ei
m-au iubit sincer... prietenii mei!

silvia