Tocmai când
ochii mei obosiți
au scuturat de pe gene
scurtul metraj al zilei
și au pus la uscat
două lacrimi
una de bucurie, alta de durere...
vrând să spună "noapte bună!"
ultimului gând
ce încă mai bântuia
la ușa sufletului meu,
hop
că au sosit nechemate
visele
și uite cum s-au luat la ceartă
cu ochii minții,
ei știind cât sunt de obosită,
că mâine mă așteaptă
o altă dimineață
tremurând de frig
pe prag...
*
și până ce să pun zăvorul
ultimelor frânturi de lumină,
unele tot au apucat să intre
colorate, gălăgioase...
și le-am spus
că am să merg la târg
să fac negoț cu ele
și am să strig
să le dau
pe ce le-oi putea da
să scap somnul de ele
findca
în ultimul timp
m-au atenționat anii
că,
prea multe perpeleli, emoții...
"dăunează grav sănătății"!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu