Am vazut
planand pe aripi de vultur
noaptea,
coborand peste mine,
infasurindu-mi sufletul
in mantia-i de smoala
prin care speranta
inota disperata,
agatandu-se de bezna ei
plutind pana la mal,
bajbaind sa te gaseasca
sa ne adapostim in primul vis...
apoi imbratisati
sa-i cantam,
sa-i dam culoare...
impreuna
printre pene
sa taiem rasuflarea
intunericului
si c-a o binecuvantare
in negura oarba
sa regasim lumina
din care
sa renasca dragostea,
sa putem invata pe dinafara
fericirea...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu