ARENA (negrupealb)

Soarele m-a insotit
pana la poarta serii,
marea arena...
In care sufletul meu
se lupta cu singuratatea,
unde din tribuna
gandurile,
tot aratand
cu degetil in jos,
imi fluiera singurii mei
sustinatori
speranta, dorul...
Mare spectacol
si lung!
Ai crede ca timpul
e de partea ei
si cui i-ar  pasa
daca eu cad ...
Neputincioasa
am privit noaptea
in ochi,
singura martora
a suferintei mele,
iar ea
m-a privit umila
soptindu-mi in ureche,
sa-mi pieptan parul ciufulit...
aratandu-mi
poarta diminetii.
Un inger
mi-a spalat genele
cu roua,
altul s-a retras
zambind
ca soarele ma astepta, generos!