Astazi
inconstienta
am rupt o floare!
Si a plans sora ei
ramasa singura in trunchi,
o zi dac-as ruga-o
in genunchi,
tot nu ar fi de-ajuns...
s-a ofilit de plans,
iar sora ce am pus-o
suspinand in glastra,
a plans-o si mai mult
apoi, s-a stins!
Si cate flori
pe trepte de biserici,
las lacrimile lor
la cununii!
Iar altele murind
cu cel
care s-a dus...
Eu vinovata ma inec
in plans,
acum cand ma gandesc
cat de usor
sa rupi o floare,
ce ti-a zambit frumos
sub al ei cer...!
Ma-ntreb
de ce in viata
atata mister,
ca intr-un fel s-au altul
si flori si pomi
si pasari...
Inlacrimate pier!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu