M-am gandit
sa-ti amestec lacrimile
cu sacaz,
sa ung coardele viorii
ce plange in noapte
de dor !
Si ochii
sa-i clatesc
in apa curgatoare
fara stavilar
sa nu se mai intoarca,
durerea.
Batistele
m-am gandit sa le desir,
in timpul trecut...
Cu acul sa cos
doar inainte
tivul fericirii,
sa nu se mai destrame...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu