URME...(negrupealb)

Sunt uimita
de tacerile apelor!
ce mult seamana
cu tacerile sufletului meu,
ce nu-l aude nimeni
cand urla de durere...
Ma gandesc
cate se pot intampla
intr-o clipa...
stau rezemata de stanci,
privesc apa,
o admir!
si poate chiar acum
inauntrul ei
un rechin spinteca
in dintii fiorosi,
o viata!...
Asa e in mine
cand tu ma admiri,
ca-s frumoasa...
in sufletul meu... inima se zbate
in gura tristetii,
iar retina mi-o despica,
golul ramas...
precum navele
despica retina marii,
lasand in urma, involburate ape!...
Apele insa
se-adunna la loc,
insa,
in sufletul meu raman, urme...