Se-ndoaie ramul
dezbracat de frunze,
vantul si-a prins hamac
intre doi tei,
cand vine primavara de departe
s-o legene
usor cu dorul ei!
A revenit curata
printre trestii
tot mangaind
pe ape limpezi,
nuferi!
o lebada ii prinse
intre aripi,
sarutul
ce-i atinge nurii
albi!
Dupa ce-si trase sufletul
prin muguri,
facu o tura
sa adune vreascuri...
vantul, tot cicalind,
c-a fost cam lenes,
facu curat si-n cuibul
de sub strasini...!
Puse apoi un nor
sa-i spele fata
si chipuri noi au rasarit
sub soare!
Iar primavara primenita-n
verde,
cositele din susur de izvoare...
Iesi cu tot alaiul
de furnici
pan'la nevinovate caprioare,
sa-ntampine cu drag
pasari pe cer,
care aduc
calde raze, de soare!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu