Când mi-era liniște
umbrele m-au năpădit
cu șușoteli pe buze,
noaptea și-a înfipt degetele
în mine...
o buburuză se căznea greoaie
peste prag,
și-n colțul întunericului
țipa o cucuvea
precum gura lumii
slobodă!
*
când am vrut să arunc
de sub pleoape
visele,
pe la geam
umblau iele stricate
făcându-mi în ciudă
cu îngerii scăpați
din carantină...
iar pe poteca
o babă hoață
trecea
către un loc de veci
cu o lumânare aprinsă,
în care tu
te dizolvai
și te adunai
amețitor!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu