De mi-ai vedea tristetea
pe fata
cand inima mea plange,
ai auzi cum se zbata
ca nu poate curba gratiile
ce-o tin inclestata
dincolo de dulcele vietii,
neatinsa de tandreturi...
si tremura biciuita
lipsita de sperante,
gustand neguri ce o fac
tot mai mica,
ascunsa in adancuri
fara flacari
care cresteau candva
pina in umerii obrajilor!
acum insa
dau navala ganduri
ce traverseaza fara mila
peste fiori...
si cersesc ascunsa
intr-o singura soapta
in care
se scalda o lacrima
sa-ti trezeasca doar un simt
mie dor...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu