sâmbătă, 10 noiembrie 2012

SI NU MA MIR... (negru pe alb)

Cand m-am intors in culise
am privit-o, era singura,
doar ea, impreuna cu ea
adunand la pachet
toamna...
ropote de aplauze se auzeau
tot mai departe,
unde nu exista copaci goi
si nopti fara somn!
Acum daca vrei sa o gasesti
e inca sub acelsi cer
cautand realitatea
ce zboara in colacii de fum
si se destrama
pe marea scena...
nu mai alearga
scrie doar scenarii
despre anotimpuri care trec
in graba
si nu ma mir
de ce nu mai canta vioara,
de ce muza nu mai danseaza,
cand biata de ea
inca e frumoasa!
..................
si te rog nu ma certa
ca am dat scrumul pe jos...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu