Cand vine seara,
eu ma adun
din zi
sa nu coboare cerul
peste mine
cu tristete,
ca de o vreme
apusul peste zile,
ma mangaie
cu o durere surda...
si iara inima
mi-o face zdrente...
In umbra noptii
bajbai cu privirea,
ca n-am vazut demult
atatia nori,
ce imi aduc in suflet
intuneric!
Ma rasucesc,
ma rascolesc
sa ma regasesc
in departari de timp...
Mai pun o perna
somnul nu mai vine,
o lacrima o simt
cum vrea
sa pice,
iar altele la rand
cum stau puhoi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu