Binele si raul
mereu in balans
atarnand cand unul
cand altul
de firul,
firav impletit!
Si mereu darnici
sa-ti de-a de baut
cand venin,
cand un pic de dulceata...
De-as putea
as escalada cerul
intre moarte si viata,
ca un artist singuratic
sa pasesc,
cu picioarele desculte
pe clape,
Dumnezeu sa ma auda...
Si ce-ar fi
sa ii spun,
"ce rost au toate astea"
cand stapan este El
pe-a mea viata,
eu fiind
doar un suflet, supus!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu