Pe albul zilei
Îmi zboară visul
si din depărtări
se-ntorc iar gănduri triste,
stând roiuri la uşa mea
fiecare punându-mi
câte o lacrimă in batistă!
câîteodată bălăngăn din mâini,
mă scutur
să mai scap de ele...
am noroc
ca pe primele
le înec în ceaşca de cafea...
de-aş fuma
le-aş strânge in cercuri de fum
(cum fac unii)
si le-aş da de-a dura
prin aer
sa pice ametite...
aş mai arde din ele
cu ţigara
dar nu am acest viciu,
de-si o prietenă fumătoare
îmi zice
"cum o fi cafea fara tigară!"
în fine, pe altele
le mai descarc la ea in poală
sa le arunce
în drumul fară paşi...
azi văd ca e frumos afară,
ce-ai zice dacă
le-aş scoate la soare
sa le închid într-un ţarc
fară apă...
la noapte
nu ar gasi visele
sufletul meu curat
şi mi s-ar zbengui fericite
sub pleoape?
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu