Nu mai simt nimic,
durerea ramane singura
cu durerea ei...
Tristetea
are lacrimi.doar
de fericire.
Peste prapastii
curcubeul ma cheama
la o aventura
spre cer,
cu popas
pe fruntea soarelui
si privesc,
cum
sunetul ei
invarteste raze, dansand
pe pamant!
Minunea lumii
muzica!
Aduce luna aproape,
imi face hamac
intre stele
si-mi da putere
sa masor lumea
la brat cu solfegii,
uitand ca timpul
lasa
in urma, amintiri...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu