Am sa tes
trepte de scara
in timpul meu
intre astazi si maine,
sa-mi agat acolo
amintirile...
si ziua de ieri,
in mana cu o ramura
din salcia plangatoare,
peste care
lacrima mea
sa planga cu suspinul
mieilor...
sa se auda
pana la ferestrele
cerului,
(cand vede ca a mai ramas
putin ata , pe ghem!)
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu