DRAGOSTEA (negrupealb)

Pe-o banca sub stejar
cineva si-a uitat
dragostea!
Cu inima imprastiata
pe vopseaua ruginita
a timpului,
plina de suspine
ca va muri, singura!

Bajbaind
se-asaza langa ea
cantaretul orb,
cu coardele viorii
acordate de curcubeul
din privirea sufletului...
Simtind-o trista,
i-au desenat cu sufletul
un solfegiu
si ochii ei mari,
au inceput sa zambeasca
printre gene!
Notele
alunecau pe portativ
si una dupa alta
le aduceau inapoi
fluturii!

Florile s-au ridicat,
lebedele s-au apropiat
de malurile iubirii,
lacrima apei
a curs
pana la nori ,
iar dupa stele
priveau
copiii de ingeri
mirati,
de cum au venit pe lume!
Apoi au strigat
"din dragoste"...
Si dragostea, s-a luminat la fata !

silvia