sâmbătă, 4 iunie 2011

ULTIMUL PERON .

Ma strange gandul
cantr-o camasa de forta,
e gandul trist
si sufletul ma doare,
trecui prin viata
ca un navetist
in trenul care lung
a suierat
din gara-n , gara ...!

La cap de linie
am coborat
pi-un caldaram
crapat de zeci de ani ...
pe geamantanul meu
cu amintiri
imi sprijin capul ,
e ultimul peron
si-o banca veche
sub batrani castani!

O lacrima
mi-a umezit obrazul,
la caserie
nu-i bilet de-ntors,
acarul a schimbat de-acum
macazul,
un ultim pufait
seaude-n halta
iar manevrantul
parca trist si el
trage vagonul care scartaie
pana-n tampoane,
la linia moarta...

silvia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu