E arsita , pamantul dogoreste
imagini tremurande-n departare
din pumnii tai eu am sorbit ,
apa izvorului , ce susura in vale .
Ma frigea talpa
si-n margine de rau tu te-ai oprit ,
ai prins o ticva ce venea pe ape
mi-ai spalat rana
mai ridicat din neputinta
si mai racorit ...
Mai readus la viata
iubire salvatoare
si mi-ai soptit ca-n varf de munti
se lasa nori carunti
si vor veni apoi spre noi
si ne-or uda , cu ploi ...
Ai sarutat obrazul meu fierbinte ,
mi-ai spus ca pe pamant
toate au rost si sa tin minte
cand sufletul e istovit si insetat ,
de vei cata si vei avea credinta
gasesti o mana salvatoare , cu iubire
si un izvor de adapat ...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu