EU AM PRIVIT PAMANTUL ...!?

Din pasarea de fier , intre cer si nori
prin gemulet , eu am privit pamantul
orase , sate  , palcuri mici
ca roiuri de furnici ...asa suntem
si ma gandeam
ca ce noroc avem ,
ca Dumnezeu cu talpa lui
nu calca pe aici ...si-am inteles
de ce ne spulbera si vant si ape ,
iar soarele e mult , mult
prea departe ...!

Pacatuieste iar gandul meu tont
si-ntreaba iar ,
cum poate Dumnezeu
de tot sa tina cont ,
recensamantul cand i-l face pe pamant ,
furnicile daca stiu de credinta
la onomastici daca fac vr-un tort ,
unde e cimitirul celui mort ,
raiul si iadul , ca nu mai suport ...!?

Si uite cum privesc in gol
pe geam in sus
deodata mia venit sa zic asa ,
cu riscul ca voi fi trecuta-n carnetel ...
cu un pacat in plus
traiti frumos , iubiti , ca cerul e prea sus ...
iar viata dupa moarte  , e o cacealma ...!?

silvia

{am pacatuit doar cu  gandul  ...!}