Vineri spre seara
sa-ntors dorul iara ,
amarat ca peste o zi ,
singurel va fi ...!?
Si-a plecat la o rascruce
tot plangand , cu lacrimi grele,
in troita ce-a cu , cruce
sa-nchinat , ca se va duce ...
Unde raul a secat
si trestia sa uscat ,
unde padurea e muta ,
unde muntele-i crapat ...
si impreuna cu ele
sa se sature de-oftat ...!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu