Bat clopotele-a spaima , a durere
si urla vantul , a sinistra moarte ,
norii n-au sens si cerul rascoala ,
involburate ape ...!
Si nici atunci n-ai inteles
de cate sufletul are nevoie
si cate sunt de-ajuns pentru o viata ...!?
ca tie de ajuns ,
numai un colt de adapost
cand ochi-n mincinoasa rugaciune , se inalta ...!
Apoi o bucata din timp
se scufand-n tacere ,
pentr-o clip-a domnit linistea ,
strop cu strop se retrag apele ,
pe pamant se-asterne uitarea
si se-aud ... forfote ...!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu