Am auzit intr-un tarziu in noapte
cum iarna se ruga iar de zapezi ,
sa vina iar in lunile cu dor
sa ninga peste grau si in ogor
sa primeneasca rauri
si fulgii sa adoarma , cu tacerea lor
in scorburile-adanci
iar somnul ursilor ...!
Ca iarna nu-i
daca nu-s flori in geam
si turturi atarnand pan'la ferestri ,
colaci de fum scotand cosuri inalte
si satele-mbracate , ca-n povesti !
La sanie de nu se-nhama caii
copita lor
peste zapezi virgine sa se vada ,
pisicile sa toarca iar la sobe ,
copiii sa se bata cu zapada ,
pasari cu ciocurile-nfipten pene ,
catei ce s-au ascuns
in funduri de cotete
si nu vor sa mai latre , nici a lene ...
silvia
Numai tu reuşeşti să readuci farmecul zilelor nesfârşie, cu multă veselie şi cu multă fericire, din vremurile de altădată. Poezia ta are un farmec aparte. Te citesc cu drag, fată dragă.
RăspundețiȘtergere