Si uite cum intr-o clipa
n-a mai ramas mai nimic ...
in urma cioburi , risipa de ani ,
gramezi de saruturi
si brate de-mbratisari...!
Si unde sa strig
si unde sa zbier
in val de ecou , s-alung neputinta
si uite cum , cu mainile astea adun
si ciob si sarut , amintiri imprastiate
dar ce valoare mai au
cand oamenii pier ,
care le-a fost dorinta ...!?
Tremur si vad
cum inima-ndura
storc ochii de ultimele lacrimi ,
in multe batiste
zambete pline de praf ,
fericiri ce au fost
chiar si clipe mai triste...
cu ele le sterg , pentru tot ce a fost
ce-am pierdut , ce-a ramas
spune-mi tu
cui sa dau , acatiste ?
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu