Si cum stau , cu capul in palme
sprijinita de multe tristeti ,
ma gandesc , cum sa fac sa va spun
dar ma grabesc
la raspantii de drumuri s-adun
viata mea , ce-a trecut ca un fum ...!?
Mi-amintesc cum zambeam , cu nonsalanta
si la toti le radeam in mustata ,
n-aveam temeri si tineam a le spune
cum , ca-i al meu
tot timpul din lume ...
Acum vad o lacrima ,
in libera cadere
ca un glob de cristal a picat ,
cum pe jos sa facut maruntisuri
se grabesc sa o-mparta furnici ...!
eu tot vreau sa va spun
ca sa pot fi iertata ,
" viata-i lama cu multe taisuri "
nu mai vreau sa plang pe furis ,
cand esti tanar ai tot la picioare ...
si nu stii ce inseamna ,
ma doare ...!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu