La o margine de sat
un batran si-o batranica
amandoi stateau pe prispa ,
mai incolo , mai la soare
le torcea frumos in somn
slabanoaga lor pisica ...
Puricosul de catel
la picioare le statea ,
urmarind nervos o musca
si tot clampanind din bot
da s-o prinda , ea zbura ...
Batranelul se ridica
sprijininduse-n toiag
si cu pasi marunti spre poarta
anii multi , in jos i-l trag ...
Si in linistea greoaie
zdrancanind cutia postei
"poate ne-a trimes ceva
vr-unul din copiii nostrii"
Cade mana tremuranda
langa corp si se intoarce
"ei copiii au servici
de nu ne-a trimes nimica ,
poate o sa vina-ncoace
s-au postasul cine stie ,
a uitat p-aici sa vie ..."
Batranica-nlacrimata
a ramas privind spre poarta ,
se ridica intra-n casa
si se-asaza la fereastra ,
"ce stii tu ... sant ocupati
vrei sa aive grija noastra ...!?"
Catelusul la simtit
schelalaie dureros
si-l priveste intr-o parte ,
atunci mosul se ridica
si din oala de pamant ,
in castron i-i toarna lapte ...
Javra lipaie cu pofta
batranelul mustacios
mangaind putin catelul ,
parca e mai bucuros ...
Sarmane zile din urma
doi batrani ce-au fost candva
oameni tineri si falosi ,
alergau care incolo
sa poata creste copiii
oameni mari si sanatosi ...
Acum ,
lacrima i-i napadeste
doar mai ies putin in drum ,
ca atat mai au putere
si le face rau la soare ,
dar poate-o veni postasul
pe la ei , cu vreo scrisoare ...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu