Peste tot , lumea e la fel
doar limba-i diferenta dintre noi ,
pamantul e o scena
unde ne jucam rolul
ce se cheama viata ,
toti plangem cand ne doare...
si-avem acelea-si zambete pe fata !
Cand ne cuprinde dorul
simtim cu toti la fel ,
suntem neputinciosi , cand Creatorul
ne cearta intr-un fel ...
cand timpul ne-ngenunche
suntem atat de mici ,
cu ochi-nlacrimati , privim in sus la El ...!
Nu mai suntem bogati ,
nu mai suntem nici lideri ,
nici imparati s-au printi
nu mai suntem ,
cand greul ne rapune
ingenunchem la ingeri ,
suntem atat de mici
si ne rugam la cer , cu plangeri ...!
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu