Cu ochii minţii să găsesc
staţia spre uitare ,
casierului de bilete
să-i las regrete ,
din gara către nicaieri
să mă întorc cu pasul
să râd , să-mi plang sufletul
ce rol a avut asul ...!
viaţa-i un joc în care intri
când ai în mîna asul ,
depinde cu ce-i faci pereche
şi cum potriveşti ceasul .
vama dintre uitări şi vise
rămână-n locul ei ,
eu mă întorc , ca îmi permise
speranţa către , timpuri noi ...
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu