Pe-obrazul meu , sarutul uitarii
ce l-ai lasat in graba la plecare ,
il uda lacrimi si-l usuca vantul
pun capul pe dureri
si ma inunda gandul ...
Iar pieptul meu , da inima sa-l rupa
pompeaza sange si n-are habar ,
minciuna curge fara stavilare
parsiv , din gura ce o sarutam
dar voi tara-n prapastia ce-a mare
ultimul gand , pe care il mai am
Apoi cu lacrimi ce tremura-ntre gene
voi stinge pic cu pic acele vise ,
in contra vantului din plicul cu-amintiri
imprastia-voi tot ce-a ramas scrise
si doar odata-n prag de zile mari
i-ti voi trimite-n dar , pagini nescrise .
silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu